Împinşi de marele succes pe care l-a avut acest proiect anul trecut, anul acesta am aşteptat entuziasmaţi să vină primăvara, am discutat între noi, am stabilit coordonatorul proiectului şi apoi am stabilit ziua când ne vom regăsi cu oamenii pe care i-am admirat pentru puterea lor în 2008, în aceeaşi perioadă. Şi aşa a venit uşor, uşor data de 28 Martie, o zi de primăvară, cu un cer senin ce ne arăta încă de dimineaţă că ziua avea să fie senină, alături de bătrâni, bucurând nişte suflete.
„Amurg. Inevitabil, viaţa ajunge şi în staţia asta, iar de aici îţi continui călătoria pe acelaşi drum cu sens unic, numai că drumul e mai scurt şi totul e mai previzibil. Poate prea previzibil pentru unii, prea tern, dimensiunile universului se reduc, poarta către lume se îngustează." ne spunea Mariana, voluntar EU divers, din noul val, care se afla la prima ediţie a acestui proiect. Însă la fel ca şi cei mai vechi, şi-a găsit fericirea acelei zile în zâmbetele acelor oameni.
Intradevăr mai rar îi vezi pe acei bătrâni zâmbind, dar cum existenţa noastră abia pare să înceapă, ne-am dorit să le oferim o frântură din tinereţea sufletului nostru, pe care ştim că încă o păstrează, bătrânilor de la Căminul de bătrâni "Sfântul Nectarie", în colaborare cu doamna psiholog Ioana Sadâca.
Aşteptând pregătiţi, dar cu emoţii, deşi am mai fost în faţa lor o dată, în urmă cu un an, noi, voluntarii EU divers i-am văzut pe bătrânei cum aşteptau să începem.
Arta, încă de la începutul existenţei ei, a atras omul indiferent de vârstă ori de cultură şi puntea pe care am crezut că vom reuşi cel mai usor să o aşezăm întrei noi şi acei oameni cu experienţă de viaţă a fost clădită tocmai din această artă. Înarmaţi cu dorinţa de a le oferi un moment de bucurie, înainte de a-i lăsa să ne demonstreze că tinereţea nu se vede, ci se simte, le-am pregătit două momente muzicale oferite de Dragoş Secui, care ne-a încântat cu două cântece folk, cântate la chitară şi din voce, şi Cristian Mihai care ne-a purtat prin sunetele magice ale naiului său.
Fetele din ansamblul Tuna al comunităţii turco-musulmanilor din Tulcea ne-au dansat, iar trupa de teatru "Comos", a liceului "Henri Coandă" ne-a interpretat piesa "Titanic vals", scrisă de Tudor Muşatescu.
Muzică, dans ori teatru, indiferent care dintre ele, ochii bătrânilor s-au luminat încă odată la gândul că şi trupul lor a fost tânăr. Dar noi ştiam că şi sufletul le este, aşa că nu i-am lăsat doar să privească, ci i-am invitat la dans în ritmul muzicii populare.
Puţinii din ei care au dansat, deşi obosiţi, s-au ridicat şi iar s-au ridicat în picioare ca să învingă trupul şi să lase în faţă sufletul şi aşa ne-am găsit şi câştigătorii micului nostru concurs. Am oferit două diplome, una pentru Regele Balului Primăverii şi una pentru Regina Balului Primăverii, deşi prin efortul lor mai mulţi ne-au dovedit că merită o asemenea titulatură.
Foarte entuziasmaţi, ne-au îmbrăţişat când au primit diplomele şi o doamnă de care îmi aminteam de anul trecut ne-a zis "Şi noi am primit o diplomă aşa, acum un an", lucru care ne-a impresionat. Şi-au adus aminte şi ne-au aşteptat, iar acum, ca şi data trecută, ne-au rugat să revenim, căci aşa îşi aduc aminte de anii tinereţii cu plăcere: văzând tineri şi bucurându-se alături de ei.
Cu câteva prăjiturele de post şi cu suc, şi cu ocazia aceasta mulţumim sponsorului nostru, Casablanca, am celebrat această frumoasă ocazie, am făcut poze pe care să le punem într-un album ce-l vom răsfoi peste ani şi am plecat cu inimile încălzite de primăvara ce a sosit,dar mai ales de zâmbetele acelor bătrâni.
După cum zicea şi proverbul: "Cine nu are bătrâni să-şi cumpere" , căci ei sunt mai înţelepţi şi zâmbetele lor sunt mai sincere. |
Stiri 
